De câți oameni e nevoie să se repopuleze Pământul, dacă ar veni Apocalipsa

Cu toții ne-am întrebat cel puțin o dată în viață când va veni „sfârșitul lumii”, Apocalipsa. Ei bine, deși 2012 a trecut, din fericire fără ca vreun eveniment de acest tip să se fi petrecut, încă există multe opinii legate de data la care viața pe Pământ va fi „resetată”.

Însă dincolo de o posibila dată, care probabil că e imposibil de prevpăzut, tema stârnește curiozități care își pot găsi răspunsul în știință și, dacă ne interesează acest subiect, e interesant să aflăm, spre exemplu, de câți oameni ar fi nevoie pentru a repopula planeta, după o posibilă Apocalipsă.

Evident, răspunsul e strâns legat de condițiile de mediu post-eveniment. Mai exact, diferite catastrofe ar crea condiții apocaliptice diferite pentru populația rămasă în viață. Spre exemplu, un război nuclear ar putea declanșa o iarnă nucleară, supraviețuitorii fiind nevoiți să se confrunte cu temperaturi scăzute vara, lipsă a recoltelor și foamete globală, ca să nu mai vorbim de expunerea la radiații.

Planeta s-ar repopula cu doar câteva sute de persoane

Totuși, experții sunt de părere că e nevoie de un număr extrem de mic de supraviețuitori ai Apocalispei, pentru că viața să meargă mai departe pe Terra.

Deși în prezent pe Pământ trăiesc aproximativ 7,7 miliarde de oameni, pentru ca omenirea să nu piară odată cu Apocalipsa, iar viața să se perpetueze, ar fi nevoie, pentru început, de doar câteva sute de persoane, spun cercetătorii.

„Probabil că poți supraviețui timp de multe secole cu populații de ordinul câtorva sute [de indivizi]. Și multe populații mici de acest fel au supraviețuit timp de secole și poate chiar milenii”, afirmă Cameron Smith, profesor în cadrul Departamentului de antropologie de la Universitatea Portland.

Populațiile mici se confruntă cu o mare problemă, care ar măcina și omenirea post-Apocalipsă

Consangvinizarea sau reproducerea între indivizi strâns înrudiți este o provocare majoră cu care se confruntă populațiile mici.
Consecințele consangvinizării pot fi demonstrate, spre exemplu, prin căderea dinastiei spaniole habsburgice, care a condus Spania în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Dinastia a păstrat în mod regulat căsătoria în familie până în 1700, când linia genealogică s-a încheiat cu un rege infertil și deformat facial, regele Carol al ÎI-lea.

Reproducerea între indivizi strâns înrudiți are, deci, consecințe medicale nefaste, care duc în cele din urmă la imposibilitatea că viața să se perpetueze în mod natural.

Pentru ca pe Pământul post-apocaliptic oamenii să se poată reproduce fără probleme de acest tip, ar fi nevoie de suficient de multe persoane, de sex opus, aflate la vârsta la care pot da naștere mai departe altor oameni și, mai ales, neînrudite între ele.

Experții susțin că e dificil să ne pregătim pentru astfel de scenarii, iar soluția ideală ar fi să prevenim astfel de catastrofe, atât cât ține de noi, ca oameni.

Spre exemplu, pentru a evita un război nuclear, trebuie să ne asigurăm că păstrăm relații bune între țări și că evităm conflictele.

Avem nevoie de un refugiu pe Pământ, sau de o tehnologie care să ne ajute să populăm alte planete

Totuși, experții susțin că avem nevoie de un refugiu de siguranță, pentru a ne asigura că viața oamenilor va merge mai departe, chiar și la scară foarte mică, după un eventual scenariu apocaliptic.

Experții se gândesc la un refugiu de tipul Global Seed Vault din Svalbard, Norvegia, care păstrează copiile de siguranță ale semințelor lumii în interiorul unui munte.

O altă soluție ar fi migrarea către o altă planetă. Potrivit cercetătorilor, că să populam, spre exemplu, Proxima Centauri b, o exoplanetă asemănătoare Pământului, care orbitează în jurul Proxima Centauri, cea mai apropiată stea de soare, cu tehnologia actuală am avea de făcut o călătorie de 6.300 de ani.

Însă, dacă am ajunge acolo, un echipaj de doar 98 de oameni, adică 49 de perechi de reproducere fără legături de sânge, ar fi suficient pentru ca viața să se perpetueze.

Însă, spun oamenii de știință, un număr de 500 de persoane ar fi ideal, deoarece ar fi mai multe șanse să își păstreze diversitatea genetică cu mai multe perechi de reproducători.